Analiza tranzacțională (AT) e una din școlile de psihoterapie născute din psihanaliză. In ciuda numelui, nu are nimic economic în ea și, în ciuda mamei-psihanaliză, nu cere clientului să se lungească pe o canapea.

Fondatorul analizei tranzacționale, Eric Berne [se citește bern], a fost un psihiatru care s-a pregătit fără succes pentru a deveni și psihanalist.  [Psihiatrii erau atunci (1950), ca și acum, medici specializați în boli mintale. Medicii, preoții și …alții puteau ajunge psihanaliști după ce își făceau vreme de câțiva ani „(psih)analiza personală” și după ce studiau subiecte specifice psihanalizei; apoi cereau și primeau o binecuvântare/ recunoaștere din partea unui institut de psihanaliză. Berne nu a primit această binecuvântare când a cerut-o, fiind invitat să revină, de dorea, peste câțiva ani).] Ulterior, lucrând în continuare ca psihiatru și folosind baza de plecare oferită de psihanaliză, Berne a construit un sistem de terapie în care conceptele folosite sunt ușor de corelat cu viața de zi cu zi și sunt descrise prin cuvinte uzuale.

• Părinte, Adult, Copil?

Unul dintre conceptele inovatoare ale AT este Modelul PAC. Conform acestui model, oamenii pot funcționa în momente diferite din diferite stări ale eului – Părinte, Adult, Copil.

Spunem că oamenii funcționează din starea eului de Adult atunci când analizează  o situație, când repară o chiuvetă, când se sperie la întâlnirea cu un urs în pădure … în general când funcționează și reacționează la ceea ce se întâmplă „aici și acum”.

Ne place să credem că noi, oamenii mari, funcționăm permanent în această stare a eului. Insă în ciuda acestei impresii uneori ne vom simți foarte mici în fața unui șef autoritar, sau ne vom speria disproporționat de mult de un șoricel mic, sau vom face exact pe dos decât ne cere cineva, sau vom conduce riscant, sau vom lăsa angajamentele asumate deoparte și vom trage un pui de somn – că tare mai eram obosiți. Vom spune în aceste situații că ne-am aflat în starea de Copil (observați litera mare; ea ne ajută să deosebim stările eului de folosirea acelorași cuvinte în sensul lor obișnuit -stare a eului de Copil vs. copil cuminte, de exemplu).

Iar atunci când explicăm cuiva ce e ”normal”, ce e bine și ce e rău, când vorbim cu ”întotdeauna” sau ”niciodată” spunem că suntem în starea eului de Părinte. Uneori chiar vorbim cu intonația unuia dintre părinții/profesorii noștri, sau folosim o expresie des auzită la ei.

• Contaminările: când Adultul se crede la putere și de fapt se află în stand by

Folosind modelul stărilor eului, comportamente sau reacții emotionale aparent greu de înțeles devin cel puțin descriptibile.  Uneori cele 3 stări sunt parțial suprapuse. Atunci omul poate crede că reacționează din Adult, când de fapt reacționează dintr-o parte a Adultului contaminată de Părinte sau confuzată de Copil. Când cineva se află în zona de Adult contaminată de Părinte, va crede că acționează logic și conform propriilor aspirații când, de fapt, va pune în aplicare niște reguli pe care le-a preluat cândva de la părinți/profesori etc, fără să le fi ”digerat”, fără să le fi analizat și integrat în propriul sistem de referință. Astfel, va putea să promoveze acceptarea și respectul pentru celălalt (din Adult) și, în același timp, să se lanseze în discursuri lipsite de respect împotriva unor categorii de oameni pe care-i consideră ”anormali” conform informațiilor din Părinte, fără să-și dea seama de inconsecvența poziționării sale. Partea contaminată din Adult va rămâne neafectată de eventuale informații obiective care o contrazic, și posesorul prejudecății va fi convins că reacționează complet rațional, ca a analizat informațiile noi și că acestea au fost neconcludente.

• Ce sunt tranzacțiile și pentru ce să le analizăm?

In AT ”o tranzacție” este o unitate de comunicare între două persoane. ATul are ca punct de plecare analiza tranzacțiilor.

Dacă reprezint oamenii prin cele 3 stări ale eului, această ”analiză a tranzacțiilor” devine simplă. Astfel, când doi adulți stau de vorbă pot comunica, fiecare, din oricare dintre cele 3 stări ale eului.  De exemplu, unul poate întreba din Adult ”Mi-ai trimis linkurile de care ziceai?”, iar celălalt poate răspunde din Părinte, adresându-i-se Copilului primului: ”Nu știu ce te-ai face fără mine! Normal că ti le-am trimis.” Vom spune în această situație că am asistat la o tranzacție încrucișată.

De cele mai multe ori însă oamenii folosesc tranzacții paralele. Adică primul lansează o întrebare din Adultul său către Adultul celuilalt, și acesta din urmă răspunde tot din Adult. Sau primul vorbește din Părinte către Copilul celuilalt și i se răspunde paralel, dinspre Copil spre Părinte.

• Tranzacții ulterioare: ce spunem atunci când vorbim

Exercițiu: Luați o situație simplă și recentă în care ați întrebat ceva și răspunsul primit v-a surprins, enervat sau v-a făcut să vă simțiți jenați.

– Din ce stare a eului credeți că ați pus întrebarea?
– Din ce stare a eului credeți că vi s-a răspuns?
– Care credeți că au fost mesajele psihologice din spatele întrebării și răspunsului?

Uneori intonația folosită de celălalt sau mesajele sale non-verbale pot transmite un alt mesaj decât ar transmite cuvintele, singure. Spunem atunci că pe lângă tranzacțiile directe există și tranzacții ulterioare (care transmit la nivel psihologic un alt mesaj decât cel transmis prin cuvinte).  Un șef care întreabă cât e ceasul pe un subordonat care a întârziat probabil că cere explicații pentru întârziere. La prima vedere e o tranzacție Adult-Adult – o solicitare de informații, la care cineva ar putea răspunde cu ora exactă. La nivel psihologic însă întrebarea este la ora asta se vine? (din Părinte); este foarte probabil ca subordonatul să răspundă mesajului psihologic (din Copil), în loc să se uite la un ceas pentru a afla ora.

Modelul PAC și reprezentarea tranzacțiilor directe &ulterioare permit analiza și, eventual, mai buna înțelegere a felului în care comunicăm. Dacă ne întoarcem la exercițiul pe care vi l-am propus mai sus, mi-aș permite să presupun că dacă ați fost surprins/ă de răspunsul primit, a fost vorba probabil de o tranzacție încrucișată. Sau,  dacă ați fost iritat/ă, poate că ați reacționat la o ”ulterioară” Părinte – Părinte sau Copil – Părinte (dacă da, care a fost mesajul psihologic la care ați răspuns cu iritare?).

Pe lângă stările eului și tranzacții, alte concepte de bază din AT sunt scenariul de viață, injoncțiuni, permisiuni, stroke-uri, structurarea timpului, drivere, desconsiderări etc. De prezentat… în numerele viitoare :).